Intorcandu-se de la coasa, cu caruta plina, Vasile isi mana de zor
calul. In faptul serii fiind isi biciuia bidiviul din ce in ce mai
tare. La un moment dat, satul de atata cotonogeala, calul se opreste in
drum, se intoarce catre Vasile, si cu o privire plina de expresivitate
ii spune: -Mai Vasile, da-o ma-n aia ma-sii de treaba! Dai in
mine ca intr-o vita. Nu te gandesti ca sunt si eu din carne, ca simt
fiecare lovitura si sufar enorm. Ce dracu'ma Vasile... Auzindu-si
calul vorbind, ingrozit, Vasile arunca haturile din maini si o rupse la
fuga peste fanete livid la fata. Credinciosul lui caine ii urma
indeaproape. La un moment dat, obosit, Vasile se opri si se aseza pe o
piatra. La scurt timp sosi si cainele care, gafaind, ii spuse: -Ba Vasile, sa fiu al ***, ce m-a speriat calul ala cand a inceput sa vorbeasca !